Pentru o istoriografie canonică, problema genurilor minore era relativ ușor de rezolvat, deoarece aproape că nu se punea. Împachetate în denumiri nu atât respingătoare, cât de izolare eugenică, scrierile de aventură exotică, istorică, polițistă, fantastică, științifico-fantastică etc. puteau fi etichetate fără remușcări drept produse marginale, aparținând periferiei creației artistice, paraliteratură sau chiar, prin introducerea unui […]

